Încrederea în Dumnezeu

”Binecuvântă, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îți iartă toate fărădelegile tale, El îți vindecă toate bolile tale; El îți izbăvește viața din groapă, El te încununează cu bunătate și îndurare; El îți satură de bunătăți bătrânețea și te face să întinerești iarași ca vulturul”. (Psalm 103:1-5)

Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau! Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale”. (Proverbe 3:5-8)

Hristos simte durerile fiecărui suferind. Când duhuri rele sfâşie trupul omenesc, Hristos simte nenorocirea. Când febra usucă izvorul vieţii, El simte agonia. Și astăzi este tot atât de dispus să-i vindece pe bolnavi cum a fost pe vremea când era El Însuşi pe pământ.

Metoda de vindecare folosită de Mântuitorul, a fost o lecție pentru ucenicii Săi. Cu o ocazie, El a uns ochii unui orb cu argilă şi i-a spus: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului…. El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine” (Ioan 9:7). Vindecarea s-ar fi putut face şi numai prin simpla putere a Marelui Vindecător, totuşi Hristos a folosit mijloacele simple ale naturii. În timp ce nu a încurajat folosirea medicamentelor, El a aprobat utilizarea remediilor simple şi naturale.

Multora dintre suferinzii care se vindecau, Hristos le zicea: „Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple mai rău” (Ioan 5:14). În felul acesta, El ne învaţă că boala este urmarea călcării legilor lui Dumnezeu, atât a celor naturale, cât şi a celor spirituale. Nenorocirea cea mare din lumea aceasta n-ar exista, dacă oamenii ar trăi în armonie cu planul Creatorului.

Hristos a fost Călăuza şi Învăţătorul vechiului Israel şi l-a învăţat că sănătatea este răsplata ascultării de legile lui Dumnezeu. Marele Medic care i-a vindecat pe bolnavi în Palestina vorbise poporului Său arătându-i ce trebuie să facă şi ce va face Dumnezeu pentru el. „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău”, a zis El, „dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă” (Exod 15: 26). Hristos le-a dat israeliţilor îndrumări hotărâte asupra felului lor de viaţă şi apoi i-a asigurat: „Domnul va depărta de tine orice boală” (Deuteronom 7:15). Când au împlinit condiţiile, au văzut că făgăduinţa era întemeiată: „Nu era nici unul slab între toate seminţiile Lui” (Psalmii 105:37).

Aceste învățături sunt pentru noi. Toţi cei care vor să-şi păstreze sănătatea trebuie să împlinească anumite condiţii. Toţi trebuie să înveţe şi să cunoască aceste condiţii. Domnul n-are plăcere când oamenii nu cunosc legile Lui, fie cele naturale, fie cele spirituale. Noi trebuie să lucrăm împreună cu Dumnezeu atât pentru vindecarea corpului, cât şi pentru cea a sufletului.

Afară de aceasta, ar trebui să-i învăţăm şi pe alţii cum să păstreze şi să-şi refacă sănătatea. Pentru cei bolnavi, ar trebui să folosim remediile pe care Dumnezeu le-a aşezat în natură şi să le îndreptăm mintea către Acela care, singur, poate să vindece. Lucrarea noastră este aceea de a-i aduce pe bolnavi şi pe suferinzi la Hristos pe braţele credinţei noastre. Să-i învăţăm să creadă în Marele Vindecător. Să ne prindem puternic de făgăduinţa Lui şi să ne rugăm pentru manifestarea puterii Lui. Însăşi esenţa Evangheliei înseamnă refacere şi Mântuitorul doreşte ca noi să-i îndemnăm pe cei bolnavi, deznădăjduiţi şi suferinzi să se prindă de puterea Lui.

Planta crește primind ceea ce Dumnezeu i-a oferit pentru a-și susține viața. Își trimite rădăcinile în pământ. Scăldată în soare bea din roua dimineții, stropii de ploaie și primește proprietățile dătătoare de viață din aer. La fel și creștinul trebuie să crească cooperând cu puterea divină. După cum planta își ancorează rădăcinile în sol tot la fel și noi trebuie să avem rădăcini profunde în Hristos. Pe măsură ce planta primește soarele, roua și ploaia, trebuie să ne deschidem și noi inimile pentru Duhul Sfânt. Lucrearea nu trebuie făcută ”nici prin putere, nici prin tărie ci prin Duhul Meu zice Domnul Oștirilor” (Zaharia 4:6).